În fața vilei, SUV-ul alb, pe care Vali îl lustruia aproape zilnic, nu se mai vedea decât pe jumătate. Capota era acoperită cu pământ, resturi vegetale, bucăți de moloz și bălegar proaspăt. Roțile erau îngropate, iar mirosul se simțea până în stradă.
Deasupra grămezii stăteau chiar cei trei saci negri pe care îi aruncase cu o zi înainte în curtea bătrânei.
Pe unul dintre ei era lipit un bilet simplu:
„Gunoiul se întoarce mereu la sursă.”
Vali s-a făcut roșu la față. A început să țipe, să înjure și să amenințe că sună la Poliție. Vecinii ieșeau unul câte unul la porți, atrași de scandal.
Bogdan stătea liniștit lângă gardul bunicii, cu o cană de cafea în mână.
„Neața, vecine”, i-a spus calm. „Ai zis ieri că bunica mea e învățată cu munca de jos. Azi ai ocazia să vezi cum e.”
Vali a ridicat telefonul, gata să sune.
„Să vină Poliția! Să vezi ce amendă îți iei!”
Bogdan a zâmbit scurt și a arătat spre colțul străzii.
„Cheam-o. Dar să nu uiți că acolo sunt camerele primăriei. Se vede foarte clar cine a aruncat primul sacii peste gard. Și poate vine și Garda de Mediu, să discutăm despre moloz aruncat ilegal în curtea unei femei de 75 de ani.”
Pentru prima dată, Vali a tăcut.
